Spondilita anchilozantă
Dovezi din practica clinică
Urmăriți acest scurt videoclip pentru a explora datele de persistență pe tratament din lumea reală la pacienții cu spondilartrită axială tratați cu inhibitori de TNF, colectate din registrele franceze.
Registrele franceze
n = 552, an = 2024
Într-un studiu observațional francez au fost incluși 552 de pacienți diagnosticați cu spondilartrită axială, dintr-o baza de date de 1,081 înregistrări.
Simponi® a avut o persistență pe tratament semnificativ mai mare față de ADA (p=0,002), ETN (p<0,0001) și CZP (p=0,0001) din populația totală (incluzând toate liniile de tratament).[1]
Registrul spaniol pentru terapie biologică BIOBADASER
n = 294, an = 2024
Într-o analiză retrospectivă realizată pe 294 de pacienți cu spondilartrită axială tratați cu Simponi®, probabilitatea de retenție a fost mai mare atunci când Simponi® a fost utilizat în prima linie de tratament (p<0,0001).[2]
Registrele australiene
La pacienții bioexperimentați, persistența pe tratament cu Simponi® a fost semnificativ mai mare decât a ETN (HR 1,59, CI 95% 1,12-2,25, P=0,01), conform unei analize retrospective australiane ce a inclus date de la 1,003 de pacienți cu spondilartrită axială (dintre care 275 în tratament cu Simponi®).[3]
Registrul australian OPAL
Pacienții tratați cu Simponi® ca primă linie terapeutică prezintă cea mai lungă persistență pe tratament mediană pentru o perioadă de 150 luni comparativ cu alte terapii biologice, conform unui studiu australian retrospectiv, non-intervențional, efectuat pe 2,597 de pacienți cu SA.[4]
Registrul sloven BioRx.si
n = 612, an = 2019
Expunerea anterioară la terapii biologice nu a influențat semnificativ persistența pe tratament cu Simponi®, spre deosebire de ceilalți inhibitori de TNF pentru care persistența pe tratament a fost semnificativ mai mică.
La pacienții bio-naivi, persistența pe tratament cu Simponi® nu a fost semnificativ diferită la 2 ani față de ceilalți iTNF, conform unei analize prospective a pacienților cu spondilartrită axială tratați cu Simponi® (n=160) sau cu alți iTNF (n=452) (ADA, ETN, CZP, IFX).[5]
Registrul israelian Maccabi
n = 343, an = 2024
Într-un studiu de cohortă retrospectiv, aderența, persistența pe tratament și riscul de întrerupere a tratamentului au fost evaluate la 343 pacienți cu spondilartrită axială (dintre care 75 aflați în tratament cu Simponi®) și au rezultat ca fiind similare pentru toți inhibitorii de TNF și de IL-17 (secukinumab), indiferent de experiența anterioară cu terapii biologice.[6]
Analiza RHADAR cu privire la persistența pe tratament, comparând terapii cu mecanisme de acțiune diferite
n = 1,222, an = 2024
Ratele de persistență pe tratament la 2 ani au fost de 79,6% pentru iTNF, 72,6% pentru i-IL17, respectiv 62,8% pentru iJAK, conform unei analize retrospective realizată pe 1,222 pacienți diagnosticați cu spondilartrită axială și inițiați cu inhibitori de TNF, IL17 sau JAK.
Probabilitatea de întrerupere pentru iJAK a fost semnificativ mai mare în comparație cu iTNF (HR 1,91 [95% CI 1.22-2,99]), precum și pentru i-IL17 în comparație cu iTNF (HR 1,43 [95% CI 1,02-2,01]), datorită utilizării mai frecvente a iTNF ca terapie de primă linie.[7]
Abrevieri
ADA: adalimumab; SA: spondilartrită axială radiografică; SpAax: spondilartrită axială; bDMARD: biological Disease Modifying Anti Rheumatic Drug (tratament biologic antireumatic modificator al bolii); CI: confidence interval (interval de încredere); CZP: certolizumab pegol; ETN: etanercept; GLM: golimumab; IFX: infliximab; i-IL17: inhibitor al interleukinei 17; iJAK: inhibitor al Janus kinazei; iTNF: inhibitor al factorului de necroză tumorală.
