Urmăriți acest scurt videoclip pentru a explora persistența pe tratament cu Simponi® în practica clinică în tratarea bolilor reumatice mediate imun (IMRD), inclusiv poliartrita reumatoidă, așa cum este rezumat în literatura de specialitate.
Probabilitatea generală de retenție a tratamentului cu Simponi® este mai mare la pacienții bio-naivi vs. cei bio-experimentați (p<0,001) și la pacienții cu SA sau APs v. PR (p<0,001).[1]
Într-o analiză prospectivă a pacienților cu poliartrită reumatoidă tratați cu Simponi® (n =125) sau cu alți iTNF (n=874) (ADA, ETN, CZP, IFX), persistența pe tratament cu Simponi® nu a fost semnificativ diferită de alți iTNF la 2 ani, însă pacienții tratați cu Simponi au fost un scor DAS28ESR mai redus vs. alți iTNF ((50% vs. 34% (p=0.0002)).
Expunerea anterioară la terapii biologice nu a influențat semnificativ persistența pe tratament cu Simponi®.[2]
Într-o analiză efectuată pe 195 pacienți cu PR tratați cu Simponi®, ETN sau ADA, rata de retenție la 2 ani a fost semnificativ mai mică pentru ADA (31,2%, P = 0,018) și numeric mai mică pentru ETA (39,8%, P = 0,038) comparativ cu Simponi® (53,4%).
Rata mai mare de întrerupere pentru ETN și ADA este cauzată de apariția evenimentelor adverse (P = 0,042, respectiv P = 0,068 vs. Simponi®).
Aceste date din practica clinică au confirmat trecerea la un al doilea iTNF ca o opțiune bună pentru tratarea eșecurilor iTNF de primă linie în PR.[3]
Într-un studiu retrospectiv non-intervențional italian, a fost analizată aderența și persistența pe tratament a 880 pacienți bio-naivi diagnosticați cu PR (dintre care 68 în tratament cu Simponi).
În timp ce aderența la tratament s-a dovedit a fi peste 0,8 pentru toate terapiile analizate, obținerea persistenței pe termen lung s-a dovedit a fi dificilă în acest studiu din practica clinică.[4]
Într-o analiză retrospectivă australiană ce a inclus date de la 2,413 de pacienți cu PR, persistența pe tratament cu ETN a fost semnificativ mai mare decât în cazul Simponi® doar în linia a treia de tratament (HR 0,65, CI 95% 0,48-0,90, P=0,01).
Nu au existat alte diferențe semnificative în ceea ce privește persistența în terapia de prima sau a doua linie.[5]
ABT: abatacept; ADA: adalimumab; SA: spondilartrită axială radiografică; bDMARD: biological Disease Modifying Anti Rheumatic Drug (tratament biologic antireumatic modificator al bolii); CI: confidence interval (interval de încredere); CZP: certolizumab pegol; ETN: etanercept; HR: hazard ratio (rată de hazard); IFX: infliximab; APs: atrită psoriazică, PR: poliartrită reumatică; iTNF: inhibitor al factorului de nectroză tumorală.